 |
| Christian Vernet - Evening woman |
Tu poti sa cobori dar lasa-mi mana ta calda in mana mea. Eu o sa merg mai departe. Sa privesc prin geamul opac fulgii albi, sa-mi privesc sufletul si gandurile. Dar lasa-mi mana ta calda. Mi-e teama sa raman singura.
Ah, cat dispretuiesc gravitatia constiintei mele! N-o mai vreau! De ce nu-mi lasa gandurile sa se inalte spre eternitate? De ce cad? De ce calcati peste ele?
Azi o sa le salvez! Voi sfida gravitatia chiar daca o sa fie nevoie sa-mi intorc sufletul cu susul in jos. E frig dar nu-mi pasa. Mana ta e calda. Voi umbla prin frigul destinului si le voi culege pe toate in priviri. Am sa ti le arat apoi ca pe un trofeu. Atunci voi zambi si tu vei intelege. Vei recunoaste tristetea si incantarea mea, stoicismul si deznadejdea, intelegerea si mediocritatea, pasiunea si frigiditatea ... vor fi inghetate toate dar mana ta calda le va insufleti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu