Deşi deunăzi mă lăudam cuiva că-mi trecură
insomniile care, ce-i drept, mi-au fost necontenit muze irefutabile şi prilej
de introspecţie, iată-mă, din nou, luptându-mă cu una insolentă şi atroce. Am
depistat-o de cum m-am băgat în pat cu gândul "Sper să dorm ..." Ce
eroare dar şi ce ironie: am "trezit" insomnia de teama insomniei!
În primă fază dau drumul la Tourette
"Mama dracului ...! Băga-s-ar ...! Fir-ar ...!" şi alte asemenea,
care nu pot fi reproduse. Fireşte, nu mă repet circa două-trei minute! Apoi mă
calmez, îmi induc starea Zen şi caut, cu sârguinţă, un procedeu sistematic de
a-mi înşela conştientul, de a-l anihila şi de a mă strămuta în lumea oniricului.
"Bun" zic, "să numărăm
descrescător!" Şi încep: "1000, 999, 998 ... dar oare care-o fi cel
mai mare număr pe care mi-l pot imagina? Mie ... milion ... ... ... cvadrilion
... cvadriliard ...
9-mii-9-sute-9-zeci-şi-9-de-miliarde-de-cvadrilioane-de-cvadriliarde - când
eram micuţă, "catraliardul" era la putere, era cel mai mare posibil!
"Mami, te iubesc cât un catraliard!" ... ha, ha, când eram mică îmi
plăceau bărbaţii cu mustaţă. Ce stupid! Sinonime la "stupid" ...
absurd, tâmpit, aberant ... "Aberant" este o persoană care nu bea
bere. ... Redundanţa eufemismului futil în ortoepică ?!? Cee!?! ... Mama
dracului, păi aşa nu mai adorm niciodată!
Altceva!
Ştiu!
Oile!
Stânga păşune, dreapta păşune, gard între!
Oile mele în stânga, cu berbeci, mieluşei şi doi câini ciobăneşti. Perfect!
"Vă poftesc să ţopăiţi peste gard!" O oaie... două oi... trei oi,
vine un berbec afurisit şi îndărătnic şi intră cu capul în gard. Îmi strică gardul.
Mare osteneală să repar gardul pentru că nu găseam cuiele. Apoi mai trec vreo două oi, următoarele se apucă să
execute Tsukahara şi flic-flacuri cu aterizare în şpagat. Urmează câţiva
mieluşei care, normal, n-au cum să ţopăie peste. Îi iau sub braţ si mă căznesc
să-i trec dincolo. Când întorc capul, câteva oi tembele jucau lapte-gros. Mă
prăpădesc de râs privindu-le cum se îmbulzesc şi se încalecă formând un morman
"flufy" de lână creaţă. "La dracu, unde-s câinii?" ... şi
uite aşa am dus-o până la 4 dimineaţa.
M-am trezit la 7, mai răvăşită decât oile
mele, cautându-mi hainele în frigider!
