Eseu despre piciorul Femeii

S-a scris despre iubire, amor, patimă, dorinţă, pasiune, sex şi alte asemenea. Les connaisseur, (cunoscătorii, pentru noi) au întors femeia pe toate părţile, preamărind-o sau ponegrind-o, în versuri sau în proză, pe şleau sau în metafore, opere desăvârşite sau dimpotrivă. "Femeia", cu sau fără majusculă, a fost şi este animal de studiu şi subiect desăvârşit pentru slove de tot felul.
Bag de seamă însă, că poezia voluptăţii şi calvarului femeii s-a transformat în timp în studiu de proporţii restrânse, ce tratează, îndeosebi, aspecte legate de perfecţiunea (sau imperfecţiunea) formei - o abordare de altfel pertinentă pentru marea majoritate a celor care au impresia că latura intrinsecă a fost deja epuizată.
M-a contrariat o lectură recentă, scrisă de Mihai Rapcea:

"Ideea mi-a venit pe cand admiram in tramvaiul 34 (ce merge catre Bucur Obor) picioarele ce se iveau de sub fusta unei femei. Mi-am spus atunci, privind ganditor catre ele: “Am citit atatea tampenii la viata mea, scrise de altii !” Dar n-am citit nimic despre picioare. In special despre piciorul femeii. Despre misterul acestei minunate creatii a lui Dumnezeu. De ce nu !? Si iata acum expusa pe larg si cu lux de amanunte viziunea mea asupra piciorului femeii. [...]"
Mihai Rapcea