sâmbătă, 4 aprilie 2015
Bătrânul copac
L-am zărit la celălalt capăt al trecerii de pietoni. Anacronic şi complet izolat de furnicarul şi tumultul unei după-amiezi de duminică. Îl ajuta un toiag. Mi-am imaginat că nu-i servea doar ca sprijin la mers ci şi ca susţinere a spiritului. Un spirit care nu îţi sugerează nimic trivial, după a cărui cortină ai putea descoperi, fără efort, capacitatea de a pătrunde legile fundamentale şi esenţiale ale lumii. N-am reuşit să-i dau o vârstă dar, dacă ar fi fost un copac căruia să-i poţi număra inelele de ţesut, ar fi fost unul matusalemic, în haină de doc, decolorată şi tocită de vreme. Da, un copac secular, în mantie lumească, încercând cu osteneală să traverseze pe o zebră profană. Stângaci, căutându-şi parcă un echilibru în eter, nesigur şi neîncrezător în asfaltul vopsit, a făcut un prim pas. Atunci şi acolo lumea s-a oprit în loc! Hârâitul maşinilor s-a diluat iar freamătul străzii a pălit, în vreme ce copacul meu - de-acum era al meu -, traversa parcă un an sideral. Nu pot spune cu exactitate cât timp i-a luat lui să înfăptuiască un lucru atât de banal pentru noi toţi, dar mie mi-a părut c-ar fi trecut o eternitate. Mi-am imaginat chiar, cum trunchiului său i s-a mai adăugat un inel în răstimp. I-am pierdut apoi silueta agăţată de toiag, neagră şi gârbovă, printre magnoliile parcului, gândindu-mă că gheena asta nu-i a lui, că poate s-a rătăcit în lumea asta de care sigur nu mai aparţine, care sigur nu-l mai vede şi cu siguranţă nu-l mai înţelege.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
La cat mai multe postari!:)Ti se simte sufletul cand scrii.
RăspundețiȘtergere:) multumesc, asemenea si tie! Te mai astept!
Ștergeresuperb se vede ca iti place sa scri :)
RăspundețiȘtergere:) iti multumes frumos! ... insomniile sunt de vina!
ȘtergerePS. Mi-au placut postarile tale de pe Google+
Mereu mă bucur când dau de un blog cu asemenea povești. Felicitări!
RăspundețiȘtergereIti multumesc din suflet!
ȘtergereEste incredibil de placut sa gasesc aici reactii atat de calde si de frumoase la niste lucruri pe care le-am scris fara a ma gandi o secunda ca isi va gasi cineva timp sa le citeasca :)
Felicitari si succes si tie!
Frumos şi sensibil scris! M-a impresionat şi pe mine un copac. Era pe marginea unei ape şi era frânt şi ars fiindcă fusese trăznit. Gurile din sat spuneau că era blestemat. Oricum de jur împrejur nu creştea nimic, nici iarbă. Totuşi el, ca un om în genunchi care încă se împotriveşte, a dat din cenuşa propriului trup, ca Phoenix, un lastar ce înmugurea. Eram copil pe vremea aceea şi am încercat să stau pe malul apei să încerc să desenez cu cărbunele povestea. Păcat că nu mai ştiu unde mi-e desenul.
RăspundețiȘtergereUn articol foarte frumos ! Felicitari si bafta cu site-ul.
RăspundețiȘtergere