Sublim

Antonio Allegri Correggio
Jupiter si Io

Antonio Allegri Correggio
Venus, Mercury si Cupid

Artemisia Gentileschi David and Bathsheba

Michelangelo - Pacatul originar

Raffaello - Portretul unei tinere

Tiziano - Venus si Adonis

Botticelli - Nasterea lui Venus

Gustave Moreau - Oedipsi Sfinxul

Gravitatie

Christian Vernet - Evening woman

Tu poti sa cobori dar lasa-mi mana ta calda in mana mea. Eu o sa merg mai departe. Sa privesc prin geamul opac fulgii albi, sa-mi privesc sufletul si gandurile. Dar lasa-mi mana ta calda. Mi-e teama sa raman singura.
Ah, cat dispretuiesc gravitatia constiintei mele! N-o mai vreau! De ce nu-mi lasa gandurile sa se inalte spre eternitate? De ce cad? De ce calcati peste ele?
Azi o sa le salvez! Voi sfida gravitatia chiar daca o sa fie nevoie sa-mi intorc sufletul cu susul in jos. E frig dar nu-mi pasa. Mana ta e calda. Voi umbla prin frigul destinului si le voi culege pe toate in priviri. Am sa ti le arat apoi ca pe un trofeu. Atunci voi zambi si tu vei intelege. Vei recunoaste tristetea si incantarea mea, stoicismul si deznadejdea, intelegerea si mediocritatea, pasiunea si frigiditatea ... vor fi inghetate toate dar mana ta calda le va insufleti.



Create a MySpace Playlist at MixPod.com

Fatalitatea

O-nchipuire-i lumea din năluciri de fum.
Un loc vrea fiecare pe scenă să ocupe.
Tu află adevărul din adâncimi de cupe:
Că totul pendulează între miraj şi scrum.
Khayyām, în astă lume până şi adevărul
Hyperbolă doar este. Te chinuie mereu
Această înjosire? Dă-ţi sorţii trupul tău
Şi sufletu-ntâmplării. Ce-a scris - nu şterge Zeul.
O mână-ascunsă scrie şi trece mai departe.
Nici rugi, nici argumente, nici spaima ta de moarte
Nu vor îndupleca-o să şteargă vreun cuvânt.
Nici lacrimile tale nu pot să şteargă-un rând.
O, suflete, -mpreună suntem ca un compas
C-un braţ în lut, iar altul pribeag în infinit.
Un cerc imens înscriem în acest scurt popas.
Dar într-un punct, alături, cădea-vom la sfârşit.
Ce este-aceastâ goană de umbre colorate?
Fantastica lor fugă absurdă-i şi sublimă.
Ea naşte dintr-o mare ce astfel se exprimă
Şi în aceeaşi mare se-ntorc pe urmă toate.
Tot ce există fost-a marcat din prima zi.
Absenţi pe chipul lumii sunt binele şi răul.
Dintru-nceputuri Cerul a-nscris tot ce va fi.
Să scrie totul altfel, în veci nu-ndupleci zeul.
Când eşti sortită zilnic prin zodie cerească
Mâhnirea şi durerea mereu să te lovească,
O, inimă, poţi spune, în piept de ce-ai venit?
Şi pentru ce pleca-vei rănită la sfârşit?
De-adolescenţă anii încep să mă dezveţe,
Se scurse primăvara cu farmecu-i curat.
Iar pasărea-ncântării numită tinereţe
Nu ştiu nici când venit-a şi nici când a plecat.

M-am trezit in saruturi

Christian Vernet - Woman dreamin

Îmi săruta picioarele, apoi coapsele, apoi spatele şi gâtul. Visam. Am deschis ochii şi am privit spre fereastră. Lumină gri de iarnă. Am întors capul şi i-am găsit privirea. I-am zâmbit şi mi-a răspuns. Un zâmbet în loc de 'bună dimineaţa'. Aşa e mereu. Nu era vis dar mă simţeam ca şi cum ar fi.
Dimineaţa nu prea vorbim. Puţine cuvinte - multe priviri. Poate, aşa cum spunea Octavian Paler, visăm la o elocinţă mai profundă decât a cuvintelor... deşi uneori aş vrea să-mi urlu fericirea.

Priviri calde pentru dimineţi gri de iarnă. Şi apoi cafeaua - tot caldă.

Suntem amândoi prinşi în acelaşi destin al clipei, fiecare cu ceaşca lui de cafea în faţă, fumăm şi ne privim tăcerile lungi, rupţi de tumultul zilelor obişnuite, izolaţi în clipa unei dimineţi gri de iarnă.

Face cea mai bună cafea pe care am gustat-o vreodată. E bună pentru că o face el.



Music Playlist at MixPod.com

scrisoare de la un admirator :)

ciao me numesc Franco si locuiesc stabile in Brasov.
Sunt o fire foarte deschisa comunicativa sensibila cu bun simntul de umor....dinamica si sportiva...mereu me esprim cu Sinceritate.... am un caracter cu personalitate foarte puternica....
Caut una Femeila Serioasa Comunicativa Sensibila Simpatica Spontanea Sincera si sa nu cer ..mult Draguta cat esti Tu!!
Eu..sunt casatorit.....dar as....Dorit... una Amica Inteligente ...pt una Relatia paralela si
pt una Prietenie Sincera Comunicativa Fara Complicatie.
In acest Forum pina acuma am potut constatare ca este plin de tot felul de oameni ..si multii sunt aici adeverat de jeaba.....
Daca Vrei sa ne cunoastem si sa vorbim mai Serios ..te Las adresa de mail personale:....
Daca nu ...pacat...am sa mai caut.......
Iti Uraz Numai Bine la Toate si Multa Fericire pt Viata Ta!!

Sa ne auzim Numai cu Bine!!!

Ciao Ciao
Franco

Omar Khayyam

Autoportret

Un om prin lume trece. El nu e musulman.
Nici infidel nu este. Nu crede-n legi şi zei.
Nu neagă, nu afirmă. Dar vezi în ochii săi
Că nimenea nu este mai trist şi mai uman.
Nu mi-am făcut vreodată din rugi şirag de perle
Ca să-mi ascund noianul păcatelor cu ele.
Nu ştiu dacă există o Milă sau Dreptate,
Dar totuşi nu mi-e teamă: curat am fost în toate.
Mă dojeniţi că veşnic sunt beat. Ei  bine, sunt!
Necredincios mă faceţi. Şi ce dacă-i aşa?
Puteţi orice să spuneţi pe socoteala mea.
Îmi aparţin. Pricepeţi? Şi sunt ceea ce sunt!
Avui vestiţi maeştri. Făcusem mari progrese.
Cînd mi-amintesc savantul ce-am fost, azi îl compar
Cu apa ce ia forma impusă de pahar
Şi fumu-n care vîntul năluci ciudate ţese.
Cu-o mînă ţin Coranul şi cupa cu cealaltă.
Sunt cînd de partea legii, cînd muşc din fruct oprit.
Aşa mă ştie zilnic cupola cea înaltă:
Nici infidel cu totul, nici musulman smerit.
Virtuţile să-mi numeri doar una câte una.
Păcatele îmi iartă cu sutele, cu mia.
Nici vântul nu-ţi aţâţe, nici aerul mânia.
Tu ştii: curat şi sincer am fost întotdeauna.
Cătat-am horoscopul în a iubirii carte,
Şi-un înţelept strigat-a: „A fericirii parte
Aceasta este: - o fată ca luna argintie
Şi-o noapte care ţine un an cât o vecie".
Nu pot să fac deosebire între capcană şi momeală.
Un sfat mă-mpinge spre moscheie, iar altu-mi umple cupa goală.
Şi totuşi vinul şi cu mine şi draga-n ceasuri de iubire,
Mai bine fripţi într-o tavernă decât cruzi într-o mănăstire.

Quo vadis?!

ARTICOLUL:  SCOLILE AJUNSE DE JENA LUMII
autor: DAN UNGUREANU – prof. univ. Universitatea Bucureşti
(pe marginea fostei dezbateri despre învățământul din România)

„Le-am cerut studenţilor mei, anul III la Română-Engleză, să comenteze, în engleză, un poem englezesc din secolul XIX, la alegere. Trei sferturi n-au putut numi niciun poet englez din secolul XIX şi nicio poezie (deşi au studiat în anul II Byron, Coleridge, Wordsworth, Shelley). Unul a povestit un roman de Dickens. Cinci au povestit piesa de teatru „Romeo şi Julieta” (numită alternativ „roman”, „novel”, ori „poem”). Restul de cincisprezece din şaizeci, care şi-au amintit totuşi o poezie, au scris totuşi în engleză. Am corectat mai jos greşelile lor :
- pluralul lui „viu” nu e „vi”, ci „vii”;
- verbul „a lua” nu se scrie „i-au”;
- „Obijnuit” e incorect;
- „îi” nu se scrie despărţit, „î-i”;
- „să de-a” e incorect (corect e „să dea”);
- nu se zice „propiu”, ci „propriu”;
- „them” nu poate înlocui „their”;
- nu se poate spune “them mother” în loc de “their mother”;
- „intitulated” nu există în engleză (conform Merriam-Webster Dictionary);
- „combinated” nu există în engleză;
- „to enjoy of life” e incorect ( verbul „to enjoy” e tranzitiv);
- „writted” e incorect, în loc de „wrote“;
- „poetry” nu e identic cu „poem”;
- „lirycs” nu e ortografiat corect, şi cu siguranţă nu înseamnă textul unei poezii, ci versurile unui cântec;
- „roman” nu există în engleză, corect e „novel“;
- „disapointness” nu există, corect e „disappointment“;
- „beautifuly thing” e incorect;
- „tryed” e incorect;
- „gaves” nu există (corect „gives” sau „gave“);
- „tooked place” e incorect;
- tabloul „Gioconda” nu e de Picasso, ci de Leonardo da Vinci;
- „Romeo and Juliet” nu e un roman;
- „Romeo and Juliet” nu e un poem;
- Shackspear nu se scrie astfel.
Dacă se dădea admitere la facultate, ei ar fi căzut la admitere. Toţi aceşti tineri vor deveni profesori de limba engleză şi română peste trei luni. Îmi este inexplicabil cum asemenea studenţi pot deveni profesori, când în orânduirea veche, „bolşevică şi totalitaristă”, ei n-ar fi putut nici măcar trece admiterea.
Paradoxal, se face mai multă şcoală la liceu decât la Universitate: la liceu, profesorii pot încă să lase repetenţi elevii care nu învaţă, fiindcă liceul e gratuit, iar profesorii nu sunt plătiţi după numărul de elevi. Studenţii sunt mai prost pregătiţi decât elevii de liceu. Le-am cerut celor şaizeci de studenţi ai mei referate. Din şaizeci, mi-au dat referate vreo 20. Din ele, zece erau transcrise (copy – paste) de pe un sit de internet, http://www.referat.ro/.
O vină pentru această situaţie o are aşa-numitul „învăţământ axat pe competenţe”. În noul sistem, elevii, vezi Doamne, „nu mai tocesc date seci, ci dobândesc competenţe”. Mare este confuzia din capetele pedagogilor de şcoală nouă! Există materii axate pe competenţe (a învăţa engleză, franceză ori muzică, înseamnă să ştii a vorbi engleză, franceză, respectiv să cânţi, să fluieri sau să fredonezi melodii). Există materii bazate pe cunoştinţe (istoria, geografia, anatomia şi zoologia, de pildă). Există materii intermediare, ca biologia şi chimia, în care competenţele şi cunoştinţele sunt complementare. Cultura generală e alcătuită doar din cunoştinţe. Educaţia „axată pe competenţe” naşte monştri, fiindcă a şti cine a pictat Gioconda e o cunoştinţă, nu o competenţă!!!
O altă studentă, tot de anul III la Litere, mă înştiinţează că „poetul ei preferat e Macedonski, autorul frumosului poem „Mistreţul cu colţi de argint”. Pe vremea mea, a numi pe cineva „autorul meu preferat” presupunea măcar să-i poţi identifica poeziile. Se presupune că un absolvent de engleză ştie, după trei ani că în engleză, ca „romanul” se numeşte „novel”.
Universitatea zulusă
Conform cu site-ul QS (Quacquarelli Symonds) World University Rankings = Clasificarea mondială a universităţilor conform criteriului Quacquarelli Symonds):
- Israelul, o ţară mică, cu suprafaţa cât a Moldovei, are trei universităţi pe locurile 102, 114 şi 132 din lume;
- Carolina din Praga e pe locul 230 în lume;
- Universitatea Eotvos Lorand din Budapesta e pe locul 400;
- Universitatea Bucureşti e pe locul 500, lângă Universitatea din Szeged (cu o populaţie de 166.000 locuitori), Universitatea Kwazulu din Africa de Sud, din Bangladesh, Kazahstan şi Sri-Lanka;
- Universitatea din Liubliana e pe locul 400;
- Universitatea Iagelona din Polonia e pe locul 302;
- Universitatea Ben Gurion, din deşertul Neghev, e pe locul 323;
- Universitatea Babeş-Bolyai este după locul 600, lângă nişte universităţi saudite, sri-lankeze şi kazahe (după principiul: “nisip, junglă, nisip”). Situl ARWU (Academic Ranking of World Universities)
Clasificarea academică a universităţilor din întreaga lume, a Institutului de Pedagogie al Universităţii Jiao Tong se opreşte la primele 500 de universităţi din lume, unde pe la coadă se află Universitatea Kwazulu Natal, cea din Liubliana şi cea din Wellington, Noua Zeelandă. Universitatea din Bucureşti are de ajuns din urmă universitatea zulusă din Durban, cea slovenă (Liubliana, 280.000 locuitori) şi cea din Wellington (386.000 locuitori, la capătul lumii, în largul Pacificului).
Învăţământul românesc e prăbuşit cu totul. Predau profesori care fac greşeli de clasa a şasea. Absolvesc cu diplomă, studenţi care acum 15 ani ar fi căzut la admitere. Conduc doctorate oameni total necalificaţi. Comisia centrală de acreditare a titlurilor universitare face conducători de doctorat în glumă. Sunt un excelent proroc. Nu se mai miră nimeni că n-avem universităţi remarcabile cu cercetători remarcabili, când înşişi conducătorii de doctorat se fac din carton lipit cu aracet.
Codă
Problema universităţilor din România nu e să ajungă din urmă cine ştie ce universităţi vestice. Problema universităţilor noastre e să ajungă din urmă nivelul liceelor româneşti din 1988. Şi atunci mai vorbim! Educaţia e singurul domeniu în care nu se vorbeşte de „greaua moştenire a comunismului”. Regimul de debandadă, numit „democraţie”, şi miniştrii incapabili şi iresponsabili au transformat învăţământul românesc într-un haos. Dintre toţi olimpicii internaţionali români de anul trecut, unul singur s-a înscris (de nevoie!!!) la Universitatea din Bucureşti, fiindcă nu ştia engleză, ca să devină bursier la o Universitate străină.
Fac încă patru profeţii :
1. Peste cinci ani niciun licean olimpic nu se va înscrie student în vreo universitate română.
2. Peste zece ani, nivelul de analfabetism (!!!) al studenţilor români va fi acelaşi ca cel pe care l-am pomenit mai sus.
3. Peste zece ani nicio universitate românească nu va intra în lista primelor 500 de universităţi din lume, iar kazahii, saudiţii, sri-lankezii şi zuluşii ne vor privi ca şi acum, de sus.
4. Nici peste zece ani Ministerul Educaţiei nu-şi va decupa din presă un articol despre starea învăţământului românesc, ca să-l aibă la îndemână.
Cine e de vină?
Problema nu este doar a învăţământului. Ci este mult mai gravă: Ţine de economie şi de decăderea pieţei muncii din România. Iar vinovatul e cel care a produs toate astea:

·Statul (mai precis miniştrii învăţământului), care a luat șpagă ca sa recunoască diplomele. Iar şpaga a ajuns în final la partide (de aia, mulţi dintre profesorii din universităţile private sunt tot politruci).
·Statul, care, după absolvire, a angajat în masă analfabeţii şi le-a dat şi salarii babane: bugetarii care freacă dosare pline de greşeli, au salariu dublu faţă de privat! În ultimii 7 ani, numărul angajaţilor de stat s-a dublat, salariile s-au triplat (mai ales în învăţământ), deşi nivelul angajaţilor de stat s-a prăbuşit.
·Statul, care a mărit în permanenţă nivelul salariului minim şi a forţat şi firmele private sa-i „răsplătească” pe imbecili.
Socialiştii au făcut „protecţia socială” a incompetenţilor, ocazie cu care s-au îmbogăţit şi ei din greu (ca orice socialist respectabil).
·Dacă statul n-ar mai fi avut niciun angajat (zero funcţionari, externalizare totală a serviciilor), toţi absolvenţii ar fi fost obligaţi să cerşească o pâine la uşa firmelor private. Iar firmele private nu dau o ceapă degerată pe diploma ta: ci doar pe câţi bani poţi să produci!
.Dacă statul n-ar fi garantat un salariu minim pentru orice bou cu diplomă, boii respectivi ar fi primit în loc de bani…paie. Adică exact ce merită.
Iată de ce, eu sunt optimist. Pentru că statul român e în stare de faliment. A început să concedieze profesori, poliţişti, mineri, poştaşi, avocaţi din oficiu (după ce, ani de zile, i-a angajat cu găleata şi i-a plătit cu lopata). Jaful de bani al socialiştilor a ajuns la final.
De acum înainte lucrurile vor fi simple: ai o diplomă? Am! Ţi-o recunoaşte statul? Sigur! Păi atunci, să-ţi dea statul salariu! Hahaha…Aaaa, staţi, că statul concediază, nu angajează: voiam să mă angajaţi dumneavoastră… Zău? Păi eu nu dau doi bani pe diploma ta, analfabetule! Dacă te pun să scrii o ofertă, nu eşti capabil: nici în română, nici în engleză!